USR Galați - Uniunea Salvați România - Galați

Decizia CCR sau cum 133 de pagini anulează o practică constituțională de 28 de ani

George Dircă, senator USR Galați: „Ieri a fost publicată motivarea mult așteptată a Deciziei a CCR privind conflictul juridic constituțional dintre Ministrul Justiție și Președintele României iscat ca urmare a refuzului celui din urmă de a da curs propunerii ministrului de a revoca Procurorul șef al DNA, în speță doamna Laura Codruța Koveși.

Precizez că Decizia și considerentele sunt obligatorii dar asta nu mă împiedică ca, în calitate de jurist, să pun în discuție efectele pe care le produce asta pentru că ne întoarcem în timp, în anii 90, în ceea ce privește independența procurorilor și subordonarea executivă a acestora Ministrului Justiției.

Motivarea judecătorilor constituționali este de-a dreptul halucinantă, contradictorie cu practica anterioară, politizată și pare redactată de Tudorel Toader, dacă analizăm stilul narativ, motivul care cred ca a făcut să nu avem o decizie adoptată cu unanimitate. În cele 80 de pagini (celelalte pagini conțin opinia concurentă a unui judecător dar și trei opinii sperate) nu se arată ce articol din Constituție a încălcat Președintele și nici dacă a ignorat practica anterioară a curții atunci când a respins propunerea ministrului. Mai mult decât atât, motivarea privește și chestiuni cu care Curtea nu a fost investită și în cadrul unei Decizii privind soluționarea unui conflict juridic de natură constituțională transformă procurorii în aghiotanții Ministrului Justiției.

Pare că în anul centenarului ne întoarcem în timp, din punct de vedere juridic cu ajutorul CCR, mai ales că în considerente sunt evocate dispoziții ale unui Decret din 1992 și, probabil prin spiritism, judecătorii constituționali au făcut apel și la rațiunea părintelui Constituției, Prof. Antonie Iorgovan care, din nefericire, nu se mai regăsește printre noi.

Deși Curtea amintește în câteva rânduri că Ministrul nu se poate implica în dosare sau în soluțiile pronunțate, acesta poate chema un procuror la ordin în biroul său exercitând în acest fel o presiune asupra acestuia. Nimeni nu poate oferi garanții în ceea ce privește comportamentul unui ministru numit politic supus presiunilor unui partid. Prin această interpretare inedită Curtea anulează toată practica anterioară care a statuat că ministrul are autoritate administrativă în ceea ce privește relația cu procurorii.

În plus sunt încălcate și alte Recomandări ale Comisiei Europene, ale Comisiei de la Veneția, a căror respectare este obligatorie atât de judecătorii de drept comun cât și de cei constituționali, care statuează că – Independența procurorului și imparțialitatea procurorului sunt două elemente esențiale în standardele internaționale, fiind privite ca puncte cheie în materia drepturilor omului, având o latură instituțională cât și una individuală. Independența și imparțialitatea magistratului procuror nu sunt beneficii personale ale acestuia ci garanții necesare pentru îndeplinirea funcției pe care Ministerul Public o are în structura statului de drept, respectiv de autoritate care asigură aplicarea legii penale, în numele și în beneficiul societății și a interesului public, ținând cont de drepturile individuale ale cetățenilor și de necesitatea asigurării unui sistem de drept penal efectiv.

Dacă până ieri Președintele avea prerogativa de a refuza motivat, după emiterea avizului consultativ al CSM, propunerea de revocare a unui procuror șef de parchet, de azi înainte propunerea ministrului devine obligatorie pentru Președinte care nu mai poate face o „evaluare a evaluării”. În consecință nu mai discutăm despre o propunere ci despre un ORDIN dat Președintelui de către Ministrul Justiției.

Nici dacă analizăm Constituția din punct de vedere gramatical prevederile constituționale nu rezultă că voința legiuitorului este aceia ca Ministrul să ordone Președintelui. Este fără putință de tăgadă că o PROPUNERE nu poate deveni obligatorie și că cel căruia îi este adresată o poate accepta sau respinge.

Deși Constituția prevede că Președintele asigură echilibrul puterilor în stat, după această decizie este eliminat principiul “Cheks and Balances” care a stat la baza redactării Constituției. Curtea interpretează că Președintele exercită rolul de arbitru pentru a asigura echilibrul puterilor în stat prin invitarea ministrului la o cafea la Palatul Cotroceni și eventuale plecăciuni în fața Ministrului poate îl va convinge în timpul consultărilor să renunțe la cererea de revocare. În acest fel Curtea a aderat la politica PSD-istă prin care se golește de atribuții funcția prezidențială.

Se lămurește și cu privire la rolul CSM, garantul independenței justiției conform Constituției, în toată această procedură. Astfel că avizul CSM deși conține analiza motivelor de legalitate și temeinicia raportului Ministrului ce a stat la baza solicitării revocării nu poate sta la baza refuzului Președintelui de a revoca procurorul șef al unui parchet. Președintele poate, cel mult, să analizeze motivele de legalitate din cadrul raportului. Mă întreb cine poate analiza temeinicia raportului? Mai înțelegem că acest raport poate produce efecte asupra propunerii de revocare doar dacă Ministrul se răzgândește ca urmare a întocmirii acestuia. Cine poate să creadă că un om politic mai revine asupra unei decizii luate și comunicate public! Se poate interpreta ca o dovadă de slăbiciune iar un ministru nu își dorește o astfel de etichetă în spațiul public.

TOTUȘI, EXISTĂ O POSIBILITATE PENTRU SALVAREA PROCURORULUI ȘEF!

Procurorul șef vizat ar putea să atace în contencios administrativ solicitarea de revocare.
Plecând de la considerentele enunțate în paragrafele 94, 95 și 96 din Decizie rezultă că propunerea de revocare este un act administrativ. Tot Curtea ne spune că nu este normal ca toată puterea de decizie să fie exercitată de o singură persoană în mod arbitrar. Astfel rezultă că persoana care face obiectul propunerii de revocare se poate adresa instanței de contencios administrativ pentru suspendarea solicitării și analiza temeiniciei raportului de evaluare întocmit de ministru și avizat de CSM.

Este evident în acest moment că avem nevoie de o reformă constituțională, cel puțin pentru a garanta independența procurorilor, dar și depolitizarea CCR prin numirea a 3 judecători de către CSM, 3 de către Președinte și 3 de către Camerele Reunite ale Parlamentului cu condiția ca niciunul dintre aceștia să nu fi avut calitate de membru al unui partid politic cel puțin 9 ani înaintea numirii la curte”.

USR GALAȚI

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Abonare