USR Galați - Uniunea Salvați România - Galați

Fără a minimiza cu nimic gravitatea problemelor generate de migrația externă a tinerilor pentru un trai mai bun, principala problemă a României devine migrația internă a vârstnicilor, pentru un trai mai ieftin

              Când au început dezbaterile despre situația actuală și viitoare a sistemului de pensii, dezbateri determinate de anunțurile privind „naționalizarea” Pilonului II de pensii am constatat că acestea s-au axat cu precădere pe perspectiva directă a relației beneficiari <=> contributori, în cifre absolute, fără a ține cont de contextul demografic în toată complexitatea sa iar fenomenul migrației a fost abordat strict pe relația intern – extern.

Că ne așteaptă, de fapt se manifestă încă de acum câțiva ani, colapsul sistemului de pensii este clar. Însă colapsul sistemului de pensii este doar una dintre consecințele depopulării, așa cum se manifestă aceasta în România.

               Prăbușirea va veni în două trepte pentru că nu este dată doar de numărul prea mic de nou născuți și de numărul prea mare de persoane în vârstă. Numărul celor aflați acum la vârsta pensionării nu este doar prea mare față de numărul celor care contribuie acum la Pilonul I ci și, deloc paradoxal, mai mic decât numărul celor care au acum 30-40-50 de ani. Al căror număr ( iar acesta este un aspect extrem de grav pe care îl subliniem în prezentul material ), este mult mai mare decât numărul celor care au acum 20-30 de ani.

              Peste cel mult 15 ani, cei care au acum 45-49 de ani se vor apropia de pensie. Aceștia sunt parte din generația „decrețeilor”. Tot atunci, în perioada de după anul 2030, cei care au acum 20-25 de ani vor fi în plină maturitate. Ei sunt parte din generația celor născuți imediat după 1990, în anii când în România se făceau întreruperi de sarcină cu milioanele. Aceștia sunt generația nenăscută.

Problema asupra căreia atragem atenția este că între anii 2012 – 2017, numărul celor din grupa de vârsta 45 – 49 de ani crește spectaculos iar numărul celor aflați în grupa de vârstă 20 – 24 de ani a scăzut dramatic. În urbanul mare (reședințele de județ și în Bucuresti) vorbim despre +58% pe 45-49 de ani și de -39% pe 20-24 de ani.

              În urbanul mic, atât creșterea cât și scăderea rămân la valori mari însă ceva mai scăzute față de urbanul mare: +55% pe 45-49 de ani și -31% pe grupa de vârstă 20-24 de ani.

Iar în mediul rural lucrurile o iau, pur și simplu, razna. Numărul celor din grupa de vârstă 45-49 de ani a crescut cu 75% în ultimii patru ani ( un procent de creștere mult mai mare decât în mediul urban ) iar numărul celor din grupa de vârstă 20 – 24 de ani a scăzut cu 15% ( un procent de scădere mult mai mic decât în mediul urban ).

Aceasta este situația la nivel național.

          Atașăm graficele pentru cele două grupe de vârstă cu fluctuații critice pentru fiecare județ și pentru fiecare din cele trei medii: reședințe de județ, urban mic și rural. Se poate constata că sunt diferențe semnificative între județe și, în interiorul județelor, între mediile de rezidență.

Astfel, se poate așeza pe hartă atât explozia demografică din anii 70-80 cât și implozia demografică de la începutul anilor 90.

            Este explicația logică și coerentă a faptului că PSD insistă pe subiectul „naționalizării” Pilonului II de pensii. Lipsesc oamenii acum și vor lipsi și în viitor. Trebuie să îi aducem de undeva. Este motivul pentru care am analizat situația cu defalcări pe județe și medii.

Chiar și dacă ar fi aplicată, măsura de „naționalizare” a pilonului II de pensii nu rezolvă nici pe departe problema în ansamblu și în perspectivă și, cu certitudine, va avea și alte efecte negative.

          Atragem atenția că primii beneficiari ( în ordine cronologică ) ai Pilonului II de pensii, afectați de desființarea de către PSD-ALDE a acestuia, ar urma să fie cei care au acum 45-49 de ani și care locuiesc cu precădere în urbanul mare din jumătatea de est a României. A îi lipsi pe aceștia de contribuția avută la Pilonul II este o măsură care va genera probleme de mare amploare întrucât numărul celor care au acum această vârstă este în creștere explozivă în zonele respective.

SITUAȚIA ÎN REȘEDINȚELE DE JUDEȚ ȘI ÎN MUNICIPIUL BUCUREȘTI

           Reședințele de județ în care creșterea numărului celor din grupa de vârstă 45-49 este mult peste media națională sunt: Iași ( +95% ), Vaslui și Tulcea ( +82 ), Galați, Brăila, Constanța și Slobozia ( +74% ), Călărași ( +73% ), Arad ( +69% ), Ploiești ( +71% ), București ( +70% ) Deva și Pitești ( +65% ), Piatra Neamț ( +62% ), Buzău ( +59% ), Timișoara ( +56% ).

Cele mai mici creșteri ale numărului celor din grupa de vârstă 45-49 de ani sunt înregistrate în Botoșani ( +31% ), Satu Mare ( +32% ), Alba și Olt ( +34 ) și Bistrița ( +21% ).

          Ca observație, acesta este un indicator al efectelor industrializării din anii 60-70-80, perioadă în care un mare număr de oameni au fost îndreptați către orașele în care acum înregistrăm cele mai mari creșteri.

Cealaltă grupă de vârstă cu fluctuație critică este grupa de vârstă 20-24 de ani. În intervalul 2012 – 2017, numărul celor cuprinși în această grupă de vărstă a scăzut în reședințele de județ și în București, în medie, cu -39%. Însă efectul scăderii natalității la începutul anilor 90 nu s-a manifestat peste tot în egală măsură.

          Peste medie se situează Tulcea ( -45% ), București, Târgoviște și Brașov ( -44% ), Brăila și Vrancea ( -43% ), Constanța, Botoșani, Caraș Severin, Satu Mare și Covasna ( -42% )

Cu scăderi semnificativ sub media națională de -39% sunt Pitești ( -30% ) și Târgu Jiu ( -28% ). Cea mai mică scădere a numărului de locuitori din reședințele de județ cu vârsta între 20 și 24 de ani este în Vaslui, de -8%.

          Acesta este primul val al șocului demografic, estimat a avea impact maxim după anul 2030 și este consecința directă a scăderii natalității de la începutul anilor 90, determinată de atât de măsurile reparatorii dupa dezastruoasa politică demografică din comunism cât și de factorii economici ai tranziției gestionate în primul rând de foștii lideri ai FSN/ PDSR.

Următorul val al șocului demografic estimăm că va urma atunci când cei care au acum vârsta de până la 19 ani vor trebui să susțină, prin contribuții la fondul public de pensii, pe cei care au acum peste 40 de ani.

Numărul celor care sunt acum minori este la cote minime, cu nuanța că este perceptibilă o stabilizare a acestei situații. Cel puțin în ultimii 5 ani nu sunt înregistrate fluctuații majore.

          Pentru a avea imaginea disproporției, la 1 ianuarie 2017 în reședințele de județe aveau domiciliul 1.428.717 persoane cu vârsta 0-19 ani în timp ce numărul celor cu vârsta între 30 și 50 de ani era dublu, de 2.925.701 persoane.

SITUAȚIA ÎN URBANUL MIC

          În ansamblu, aceasta nu este ( mult ) diferită nici în orașele mici și nici în mediul rural. Apar însă diferențe pe care le semnalăm în cele ce urmează:

În urbanul mic, creșterea numărului locuitorilor cuprinsi în segmentul de vârstă 45-49 de ani este de +55%, puțin mai mică decât media creșterii în urbanul mare, de +58%, iar scăderea numărului de locuitori din grupa de vârstă 20-24 de ani este, la fel, mai mică dar într-o proporție mai mare din total decât în urbanul mare: -31% in urbanul mic față de -39% în reședințele de județ.

          Și aici sunt diferențe majore între județe: astfel, creșterea numărului celor din grupa de vârstă 45-49 de ani este mult mai mare în urbanul mic din județele Ilfov ( +131% ), Brăila ( +93% ), Călărași ( +81% ), Galați ( +79% ), Prahova ( +78% ), Giurgiu ( +73% ) și mult mai mică în județele Alba ( +38%), Maramureș ( +35% ), Satu Mare ( +32% ), Iași ( +31% ) și Bistrița ( +21% ).

Pe grupa de vârstă 20-24% cu domiciliul în urbanul mic, scăderile în intervalul 2012-2017 sunt mai temperate decât cele din reședințele de județ.

 

        Peste media națională calculată pentru urbanul mic, de -31%, sunt județele Neamț ( -40%), Călărași ( -38%), Constanța (-37%), Harghita, Brașov și Tulcea ( -35%). Sub media națională sunt județele Suceava ( -23% ), Dolj și Galați ( -22%), Giurgiu ( -21%) și Ilfov ( -20%).

SITUAȚIA ÎN MEDIUL RURAL

         Însă cel mai mare dezechilibru îl regăsim în mediul rural, pe grupa de vârstă 45-49 de ani. În intervalul 2012 – 2017, numărul celor care au această vârstă și au domiciliul în mediul rural a crescut cu +75%. Mai exact, de la 473.417 persoane la 1 ianuarie 2012 la 832.395 persoane la 1 ianuarie 2017.

          Creșteri de peste 100% sunt în mediul rural din judetele Ilfov ( +132%), Braila ( +107%), Ialomita ( +103%), Calarasi, Prahova si Galati ( + 102%). In aceste judete, populatia rurala cu varsta intre 45 si 49 de ani s-a dublat în doar 5 ani.

Cele mai mici creșteri sunt înregistrate în județele Satu Mare ( +45% ), Alba ( +43% ), Bistrița ( +40% ) și Maramureș ( +36% ).

          Pe grupa de vârstă 20-24 de ani, scăderea celor care domiciliază în mediul rural este cea mai mică. Media națională în rural este de -15% față de -31% în urbanul mic și -39% în urbanul mare, cu diferențe notabile între situația din județele Constanța ( -26% ), Tulcea și Covasna ( -25%), Brașov, Călărași și Satu Mare ( -21%) și cele din județele Vaslui ( -9%), Iași ( -8%), Dolj și Botoșani ( -7%) și Suceava ( -6%).

EFECTE NEGATIVE PE TERMEN SCURT ȘI MEDIU

          Precizăm că în toate situațiile de mai sus este vorba despre numărul persoanelor cu domiciliul înregistrat la data de 1 ianuarie a anilor 2012, 2013, 2014, 2015, 2016 și 2017. Dintre aceștia trebuie scăzut numărul celor care sunt plecați în străinatate, dacă acest număr ar fi știut și ar fi posibilă atribuirea pe localități, pe județe sau măcar pe medii ( urban, urban mic și rural ).

În fața acestei evidențe atragem atenția, în cel mai serios și responsabil mod posibil asupra efectelor negative generate nu doar de fenomenul depopulării în ansamblu ci a dezechilibrelor majore înregistrate între grupele de vârstă.

           Estimăm că, înafara sistemului de pensii, vor „ceda” toate celelalte sisteme care funcționează în temeiul contribuției/ plăților făcute de numere mari de persoane.

Astfel, eliminarea/ „naționalizarea”/ afectarea în orice grad a Pilonului II va duce la sacrificarea generației care acum are între 45 și 49 de ani, pentru că, pe de o parte, vor fi lipsiți de beneficiul aferent contribuției la Pilonul II iar pe de cealaltă parte, vor fi afectați de numărul mic de contributori la Pilonul I, dată fiind scăderea numărului celor care au acum între 20-24 de ani.

         PSD-ALDE vor extinde sacrificiul și asupra generațiilor ( reduse numeric ) care au acum sub 20 de ani, întrucât din contribuțiilor lor, directe și indirecte, va trebui finanțat fondul de pensii necesar subzistenței numărului mare de pensionari care urmează odată cu încetarea vieții active a celor care au acum peste 40-45 de ani, și care sunt în număr mult mai mare decât generațiile de vârstă mai mică.

          În mare primejdie sunt și sistemele de sănătate, atât cel public dar și cele private, întrucât se bazează pe contribuția celor activi iar consumul resurselor revine ( înafara căpușelor alimentate din bugetele Casei Naționale/ Caselor Județene de Asigurări de Sănătate ) celor afectați în primul rând de boli cronice, al căror număr este previzibil să crească pe fondul impactului redus al măsurilor de prevenție, cauzat în primul rând de subfinanțare.

            Menționăm că nu există o situație a cheltuirii resurselor financiare ale sistemului de sănătate, care să arate efortul bugetar, cu defalcări pe grupe de vârstă, pe grupe de boli și distribuție în teritoriu.

Estimăm sincope serioase ( spre colaps în multe UAT-uri ) și în administația publică locală.

           Specific României este numărul și proporția enormă de proprietari. Biologic, în 10-15-20 de ani vom avea o piramidă inversă. De la mulți proprietari cu multe proprietăți vom ajunge la puțini proprietari cu multe proprietăți. Costul cu taxele și impozitele pe proprietate ( apartamente, case, terenuri )  va ajunge de nesuportat pentru cei care vor moșteni 1-2-3 locuințe în cel puțin două medii ( reședințe și rural ) plus terenurile agricole aferente, pe care nu vor avea cui să le vândă.

           Precizăm că, în ciuda eforturilor noastre, nu am identificat o situație, nici măcar parțială, a familiilor/ persoanelor singure fără copii. A nu se confunda cu gospodăriile în care mai locuiesc sau nu cei din cea de a doua sau a treia generație ci a celor care nu au copii și, implicit, moștenitori.

Administrațiile locale se vor confrunta cu un număr în creștere de proprietăți potențial nerevendicate, fie din cauza lipsei moștenitorilor fie din cauza faptului că moștenitorii vor evita revendicarea unor proprietăți aflate la mare distanță sau/ și grevate de datorii, atât către privați cât și către bugetele locale.

Aceste cazuri se vor alătura celor care deja sunt abandonate.

            Reducerea numărului de locuitori, din cauze demografice sau/ și migrație și, pe cale de consecință, reducerea numărului de consumatori, este cel mai mare pericol pentru  viabilitatea sistemelor de utilități publice.

În ceea ce înseamnă apă potabilă distribuită populației, am analizat situația acestui indicator în reședințele de județ.

           Astfel, în anul 2000, cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor casnici în reședințele de județ și în municipiul București era de 746.654 mii mc, ceea ce reprezenta 67,52% din cantitatea total distribuită pentru uzul casnic în România ( 1.105.789 mii mc ), mediul urban mic având 230.042 mii mc ( 21,15% ) iar mediul rural 122.772 mii mc ( 11,29% )

           În anul 2012, cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor casnici în România a coborât la 681.851 mii mc. În toată țara a fost distribuită mai puțină apă potabilă decât în reședințele de județ cu 12 ani în urmă, din care urbanul mare: 425.525 mii mc ( 62,40% din total ), urbanul mic: 105.760 ( 15,51% din total ) iar mediul rural 151.566 ( 22,22% din total ).

            În anul 2015, cantitatea de apă potabilă distribuită consumatorilor casnici în reședințele de județ și în municipiul București a scăzut la 296.311 mii mc, ceea ce a reprezentat 52,78% din cantitatea totală distribuită pentru uzul casnic în România ( 561.322 mii mc ). Urbanul mic: 98.302 mii mc ( 17,92% ) iar mediul rural: 159.329 mii mc ( 29,04% din total ).

            Prezentăm și harta scăderii volumului de apă potabilă distribuite pentru uzul casnic în reședințele de județ pe perioada 2012 – 2015 ( pentru a o suprapune pe perioada de analiză a fluctuației grupelor de vârstă a locuitorilor ).

            Singurele reședințe de județ în care volumul de apă potabilă distribuită a crescut în 2015 față de anul 2012 sunt Tulcea (+409 mii mc/ +16,69% ) Giurgiu ( +298 mii mc/ +14,58% ), Călărași (+215 mii mc/ +11,73% ), Sibiu ( +60 mii mc/ 0,87% ) și Miercurea Ciuc ( +24 mii mc/ +2,32% ) și au fost determinate în principal dar nu exclusiv, de finalizarea unor lucrări de extindere a rețelei de apă potabilă. Astfel, lungimea rețelei de apă potabilă a crescut în Tulcea de la 163 la 170 km, în Giurgiu, de la 158 km la 175 km, în Sibiu de la 349 la 351 km iar în Miercurea Ciuc de la 103 la 109 km.

           Scăderi au fost înregistrate în toate celelalte reședințe de județ. Cele mai mari scăderi, procentual, sunt consemnate în Iași ( -69,11%/ -14.337 mii mc ), Alexandria ( -59,04%/ -2033 mii mc ), București ( -50,97%/ -97.918 mii mc ), Craiova ( -25,29%/ -7.191 mii mc ), Galați ( -12,86%/ -1.380 mii mc ) și Botoșani ( -12,80%/ -434 mii mc ). Scăderea volumului de apă potabilă distribuită în municipiul Iași pentru uzul casnic poate fi pusă, în general, pe seama scăderii kilometrilor de rețea ca urmare a decuplării de la rețeaua urbană a unor localități învecinate. Astfel, în Iași, numărul de kilometri de rețea apă potabilă a scăzut de la 708 la 485.

            Însă în București, rețeaua a crescut de la 2.267 km la 2.800 km, în Craiova a crescut de la 535 km la 551 km, în Botoșani a crescut de la 286 km la 305 km iar în Alexandria și Galați a rămas la fel. 173 km în Alexandria și 572 km în Galați.

            Un al doilea motiv pentru scăderea volumelor de apă potabilă distribuită consumatorilor casnici în reședințele de județ este înlocuirea sistemelor de facturare. Astfel, în mod progresiv, se trece de la sistemul de facturare paușal la unul contorizat cu apometre.

             Una din informațiile importante și necesare acestui tip de evaluare este numărul de branșamente cu consum. Dacă se consumă 10 mc pe 10 branșamente înseamnă un consum de 10 mc/ branșament. Dacă însă este vorba despre 10 mc pe 10 branșamente din care doar 5 sunt active înseamnă că celelalte 5 branșamente ori nu au consumatori, din cauza depopulării ori branșamentul a fost închis din cauza datoriilor, ceea ce arată o criză de altă natură în localitatea respectivă.

Procentual, media scăderii volumului de apă distribuit în reședințele de județ a scăzut între 2012 și 2015 cu -13,61%.

           Se pot intui astfel două probleme majore: sistemele de producere/ distribuire apă potabilă nu pot funcționa în pierdere. Dacă vând din ce în ce mai puțini metri cubi, sunt societățile comerciale/ serviciile publice sunt obligate să nu coboare sub pragul rentabilității. Ca urmare, ori costurile vor fi reduse pe măsura consumului și implicit a încasărilor ori curba descendentă a consumului va genera o curbă ascendentă a prețului facturat. Astfel, un număr mai mic de consumatori va avea obligația de a plăti un număr mai mare de lei pentru metrul cub de apă potabilă, doar pentru a feri sistemul de producere/ distribuție de pierderi.

Cea de a doua problemă majoră a sistemelor de producere/ distribuire apă potabilă și a rețelelor aferente este generată de închiderea sistemelor de termoficare din reședintele de județ.

             Urmare a acestui fenomen generalizat ar trebui să fie creșterea consumului de apă potabilă, întrucât boilerele și centralele de apartament produc apă caldă folosind apa din rețeaua de apă potabilă. Numai că am constatat fenomenul invers: consumul de apă potabilă scade pe scară largă, în continuu, chiar și în orașele în care debranșările de la sistemul centralizat și montarea de boilere/ centrale termice duc chiar la închiderea sistemelor centralizate de termoficare.

             Problema se amplifică și mai mult atunci când analizăm consumul casnic de gaze naturale.

             Volumul gazelor naturale distribuite consumatorilor casnici în reședințele de județ și în municipiul București a fost de 2.338.010 mii mc în anul 2000 și a scăzut până la 1.696.432 mii mc în anul 2012, în anul 2015 fiind de 1.674.002 mii mc.

Asta deși în reședințele de județ și în municipiul București au fost montate sute de mii de boilere/ centrale termice de apartament, fiind numeroase cazurile în care a fost închisă termoficarea în sistem centralizat.

            Cu excepția reședințelor de județ în care rețeaua de gaze naturale a fost introdusă/ a fost extinsă cu mai mult de 50% după anul 2.000 ( Giurgiu, Tulcea, Constanța, Alexandria, Oradea, Vaslui ), volumul gazelor naturale distribuite pentru uz casnic ( inclusiv centrale de apartament ) ori scade ori nu crește pe măsura așteptărilor ca urmare a închiderii sistemelor centralizate de termoficare sau a debranșării a mii/ zeci de mii de apartamente conectate la acestea.

            Astfel, față de anul 2012, cele mai mari creșteri procentuale sunt înregistrate în Giurgiu ( +284% / 6.096 mii mc ), Tulcea ( +58,37% / 2.401 mii mc ), Constanța ( +48,34% / +16.920 mii mc ), Oradea ( +35,43% / 1.892 ), Galați ( +21,58% / +8.765 mii mc ), Miercurea Ciuc ( +14,48% / 1.307 mii mc )

Sunt înregistrate și scăderi, în 24 de municipii reședința de județ și în municipiul București. Cele mai mari scăderi procentuale sunt în Satu Mare ( -11,63% / -4.878 mii mc ), Baia Mare ( -11,19% / -5.252 ), Zalău ( -9,66% / -1.855 mii mc ), Sf. Gheorghe ( -9,12% / -1.672 mii mc ), Alba Iulia ( -9,07% / -2.354 mii mc ), Slatina ( -8,80% / -1.756 mii mc ), Brașov ( -7,99% / -8.067 mii mc ).

           Or, în ultimii ani, în România au fost montate, poate, milioane de boilere și de centrale termice pe gaze. Care folosesc pentru a produce apă caldă apa din rețeaua de apă potabilă.

Cu toate astea, volumul de apă potabilă distribuit scade iar în ansamblu, volumul de gaze naturale distribuit nu crește. În acest timp, suntem codași și la consumul de săpun iar la televizor sunt difuzate mereu reclame cu alifii pentru ciuperca piciorului.

            Despre evoluția consumului de energie electrică nu putem vorbi în acest material. Am solicitat Ministerului Energiei date referitoare la evoluția consumului de energie electrică, cu defalcări pe județe și pe medii de rezidență ( urban/ rural ) însă ministrul ALDE Toma Petcu a răspuns că ministerul Energiei, pe care îl conduce, nu deține aceste date.

            Semnalăm și această problemă pe care o considerăm foarte gravă: statul român fie refuză să știe câtă energie electrică este consumată în țară fie ascunde aceste informații, extrem de importante pentru a putea configura migrația din urban către rural și calitatea vieții în mediul rural.

            Considerăm că analize care suprapun date/ trenduri în ceea ce privește, printre altele, numărul de locuitori, vârsta acestora, veniturile fiscalizate și consumul de utilități arată calitatea vieții populației României, în timp, ceea ce permite diagnosticarea problemelor în timp util pentru a identifica și aplica soluții care să prevină măcar derapajele majore.

            Or, unul din aceste derapaje, cu consecințe deosebit de grave pe termen lung, este numărul din ce în ce mai mic al populației din segmentul de vârstă între 20-24 de ani și numărul constant mic al nou născuților.

Fenomenul natalității generează îngrijorare din trei direcții. O dată, arată impactul mic al măsurilor de încurajare a natalității adoptate în ultimii ani. Este semnalul că mărirea indemnizației de creștere a copilului a fost și este o măsură necesară însă nu suficientă.

O a doua direcție de îngrijorare este calitatea educației oferite în școală.

           Întrucât sumele necesare pentru susținerea actualilor și viitoriilor pensionari vor fi din ce în ce mai mari, atragem atenția că nu va fi suficientă doar creșterea numărului de angajați ci și creșterea veniturilor salariale a acestora ca urmare a unei calificări superioare, astfel încât să își permită contribuții mai mari pentru Pilonul II și Pilonul III de pensii, întrucât cealaltă opțiune, și anume creșterea contribuțiilor obligatorii pentru Pilonul I nu o poate fi decisă decât dacă și doar atunci când, în urma alegerilor, la guvernare ajung partide responsabile, ceea ce e o opțiune cu șanse reduse de realizare, mai ales dacă veniturile salariale nu cresc ca urmare a unor măsuri corecte din punct de vedere economic.

            Nu în ultimul rând, atragem atenția în cel mai serios mod asupra fenomenului neasumării paternității, ceea ce accentuează problema mamelor singure, care se confruntă cu probleme suplimentare generate de îngrijirea copiilor întrucât aceste cazuri nu pot beneficia nici măcar de prezumția unei pensii alimentare.

Ca răspuns la o întrebare pe care am adresat-o Ministerului Afacerilor Interne, am aflat că între 2012 și 2016, numărul născuților cu tată necunoscut, la nivel național, a fost de:

2012: 12.273 ( 6,85% ) născuți cu paternitate neasumată.

2013: 12.052 ( 6,92% ) născuți cu paternitate neasumată.

2014: 13.982 ( 8,03% ) născuți cu paternitate neasumată.

2015: 13.462 ( 7,76% ) născuți cu paternitate neasumată.

2016: 12.683 ( 7,22% ) născuți cu paternitate neasumată.

Un alt fenomen asupra căruia atragem atenția în cel mai serios mod este cel al născuților în străinătate.

            În intervalul 2012-2016, proporția certificatelor de naștere ale nou născuților în străinătate transcrise în țară raportat la totalul certificatelor de naștere emise a fost de aproximativ 10% însă distribuția teritorială a acestui fenomen, care însă nu înglobează pe toți cetățenii români născuți în străinătate ci doar pe cei ai căror părinți au înregistrat nașterea și în țară, arată diferențe majore între județe și regiuni.

Această proporție este mai mică în județele: Harghita ( 2,95% ), Constanța ( 3,81% ), Argeș ( 4,21% ), Covasna ( 5,3%) și îngrijorător de mare în județele Suceava ( 20,99% ), Vaslui ( 24,9% ) și Ilfov ( 25,63% ).

           În mod evident, nu putem prezuma că toți cei născuți în străinătate care au beneficiat de înregistrarea în țară a actelor de naștere între anii 2012 și 2016 sunt cu toții născuți în această perioadă și nu ar fi deloc cazuri de copii născuți înainte de 2012 însă dimensiunea fenomenului nu poate fi ignorată. 10% dintre toți copiii nu pare o proporție îngrijorătoare. Însă un sfert sau fiecare al cincilea dintr-un județ precum Vasluiul sau Ilfovul ar trebui să genereze imediat reacții calibrate corect.

          Cu atât mai mult cu cât, pe același interval, 2012 – 2016 sunt încă aproximativ 90.000 de copii născuți în străinătate care au cel puțin unul dintre părinți cu cetățenie română dar care nu au înregistrat certificatul de naștere eliberat de autoritățile  străine și la un oficiu de stare civilă din România. Implicit, nu am avut posibilitatea de a îi aronda în teritoriu.

         Societatea în ansamblu ( aleși, alegători, autorități, societate civilă, presă ) a identificat corect drept problemă generalizată plecarea din țară a tinerilor, cu toate efectele negative nominalizate și studiate până acum, de la „secarea”resursei umane necesare în piața muncii din România și până la abandonul copiilor, pe care cei care muncesc în străinătate îi lasă în grija vârstnicilor ori chiar a statului.

Atragem atenția în cel mai serios mod că, fără a minimiza absolut deloc problema migrației externe a tinerilor, în cautarea unui trai mai bun, problema României devine migrația internă a vârstnicilor, în căutarea unui trai mai ieftin.

       Scăderea, pe alocuri drastică, a consumurilor de apă potabilă, energie termică și faptul că distribuția gazelor naturale nu înregistrează creșterile așteptate de situația dificilă cu care se confruntă termoficarea în sistem centralizat nu poate fi pusă exclusiv pe seama tinerilor care părăsesc reședințele de județ și urbanul mic.

        Adăugăm contorizarea îndividuală ( care impune corelarea consumului cu resursele financiare ) și amploarea luată de lucrările de termoizolare în primul rând a blocurilor, indiferent dacă sunt sau nu finanțate de primării, modificarea stilului de viață, ceea ce duce la o altă structură a consumului energetic ( parte din energia electrică/ gazele necesare pentru gătit consumate în racorduri de uz casnic a fost preluată de societățile comerciale de alimentație publică ( fenomenul fast-food ).

Însă mai este o componentă deosebit de importantă și anume migrația internă a vârstnicilor, din mediul urban în cel rural, permanent ori sezonier.

        Cauzele care determină acest fenomen sunt ( nu neapărat în această ordine ):

*Este vorba în primul rând despre persoane născute și crescute în mediul rural, în anii 50-60, a căror urbanizare a fost determinată în anii 60-70 și chiar 80 de industrializarea socialistă. Practic, se întorc acasă, pe proprietăți deținute în totalitate sau în cote parți împreună cu alți membri ai familiei.

*A doua generație, copii acestora, din cauza lipsei resurselor financiare să nu aibă unde locui cu propria familie. În această situație des întâlnită, părinții pensionari merg să locuiască la țară iar tinerii rămân în apartamentul din oraș.

*O mare probabilitate ca a doua generație să fie plecați în străinatate/ alt oraș/ să aibă propria locuință. În această situație, vârstnicii proprietari care merg să locuiască la țară cel puțin pe perioada verii dacă nu în regim permanent își închiriază ( la negru, iar în Galați sunt numeroase astfel de situații = apartamentele unor rude/ apropiați din mediul rural, pentru ca adolescenți născuți în mediul rural să urmeze liceul/ facultatea în urban ).

*Avantajul material direct al vârstnicului pensionar care migrează cel puțin pe perioada verii în rural, este o reducere substanțială a cheltuielilor de întreținere și cu alimentele și, în din ce în ce mai puține cazuri, faptul ca își poate îngriji proprii părinți aflați la vârste peste speranța de viață. Practic, persoane de 60 de ani își îngrijesc părinți de 80 și peste 80 de ani.

*Dezavantajul direct și vizibil pentru comunitate este reducerea consumului de utilități, ceea ce afectează viabilitatea sistemelor. Analize publicate de operatorul de termoficare din Galați arată că în anii 2014-2015-2016 nu au fost locuite în mod constant între 16.000 și 22.000 de apartamente, în funcție de sezon, dintr-un total de 98.000.

*Un alt dezvantaj pe care îl semnalăm în premieră este faptul că acest tip de migrație are un impact financiar negativ major asupra bugetelor locale din urban și din urbanul mic, fără a aduce avantaje în mod proporțional în mediul rural. Asta pentru că pensionarii migrează din urban în rural cu tot cu pensii, ceea ce, pentru orașe în care peste 35% dintre locuitori sunt pensionari, reprezintă o parte foarte importantă din cash-flow.

*Nu este permisă greșeala de a considera că pensionarii din mediul urban sunt în totalitate persoane care și-au pierdut/ diminuat capacitățile fizice. Din cei aproximativ 70.000 de pensionari din municipiul Galați, minim 35.000 au sub 65 ani, situație generată de pensionările anticipate datorate grupelor de muncă avantajoase. Situația este generalizată în orașele industrializate masiv în socialism.

         În esență, acești oameni transferă bani din urban în rural, constant, pentru îngrijirea proprietății funciare și imobiliare.

         Iar acest aspect este unul cu efecte deosebite în piața muncii la negru.

         Un sondaj efectuat de reprezentanți ai USR Galați în această vară, pe un număr de peste 100 de persoane, pensionari, deținători de apartamente în municipiul Galați dar care locuiesc cel puțin pe perioada verii în satele natale din județul Galați arată că aceștia alocă între 200 și 800 de lei lunar pentru plata informală a persoanelor care îi ajută în gospodărie, în regim zilier sau nu. În 95% din cazuri, prestatorul acestor servicii este și beneficiar al venitului minim garantat în comuna respectivă.

Astfel, statutul de asistat social care însă are venituri informale se menține suficient de atractiv încât să devină o piedică pentru integrarea voluntară pe piața muncii din alte localități sau județe.

          Drept dovadă aducem răspunsul dat de Ministerul Muncii și Justiției Sociale, instituție căreia i-am solicitat să ne furnizeze datele valabile la începutul lunii august pentru situația implementării OUG nr. 60/ 2016 și a OUG nr 6/ 2017:

La nivel național, 541 de persoane au accesat prima de încadrare într-o localitate la distanță mai mare de 15 kilometri. Niciuna în județele Arad, Brăila, Constanța, Covasna, Giurgiu, Ilfov, Sibiu și Timiș, iar cele mai multe în județele Iați ( 69 ), Bihor ( 61 ), Alba ( 49 ), Botoșani ( 38 ), Teleorman ( 35 ), Vaslui ( 33 ).

           Primă de relocare: 18 cazuri, cele mai multe fiind din Maramureș ( 6 ), câte 2 în Botoșani și Brăila și câte 1 în Arad, Bihor, Brașov, Buzău, Cluj, Sălaj, Satu Mare și Tulcea.

Este clar că pentru a rezolva/ diminua efectele cumulate ale situațiilor descrise în acest material este nevoie nu de una ci de mai multe măsuri aplicate atât simultan cât și etapizat.

           Este mult prea simplu ( și, evident, insuficient ) să credem că doar stimularea natalității este soluția problemei depopulării.

O creștere acum a natalității înseamnă că cei născuți astăzi vor deveni contribuabili cel mai devreme peste 20-25 de ani.

Ori, până atunci, este obligatoriu ca statul/ societatea să fie pregătit(ă) să gestioneze corect și în folosul cetățenilor probleme care încă nu sunt de mare amploare dar care se apropie accelerat:

*Abandonul apartamentelor din blocurile construite înainte de 1990.

*Îngrijirea vârstnicilor fără copii ( opțiune intangibilă de către orice terț.

Autoritatea nu trebuie să facă vreo distincție cu caracter discriminatoriu ) sau a celor abandonați de proprii copii.

*Gestiunea proprietăților nerevendicate ori grevate de datorii, în primul rând către bugetele locale. Ținând cont de marile probleme bugetare prezente și viitoare generate de cheltuielile cu salariile și pensiile, este foarte probabilă creșterea impozitelor pe proprietate.

        De asemenea, este de așteptat ca în următorii 10-15-20 de ani, cel puțin 35-40% din actualii proprietari imobiliari/ funciari să atingă ori depășească speranța medie de viață; este deci previzibilă inversarea piramidei contribuabililor: de la multe proprietăți cu mulți proprietari vom ajunge rapid, în cel mult două decenii, la multe proprietăți cu puțini proprietari.

O povară fiscală în creștere pusă în sarcina unui segment de populație în scădere numerică poate fi ușurată într-o oarecare măsură dacă, de exemplu, este facilitat transferul proprietății prin reexaminarea costurilor notariale.

Este un exemplu.

        Oricât de apăsătoare ar fi problemele curente ale societății, din justiție, sănătate, educație ori economie, USR Galați își reafirmă intenția de a colecta datele necesare pentru estimarea cât mai corectă ale efectelor pe termen mediu și lung, de a identifica și de a propune soluții corecte.

         Din păcate, prea puține instituții ale statului, de la nivel local sau național, sunt capabile și dispuse să furnizeze seriile de date solicitate.

Nu abandonăm cercetarea și verificarea datelor primite.

Concluzia de etapă este:

       Fără a minimiza cu nimic gravitatea problemelor generate de migrația externă a tinerilor pentru un trai mai bun, principala problemă a României devine migrația internă a vârstnicilor, pentru un trai mai ieftin.

Bogdan Rodeanu,

Deputat USR Galați

 

 

 

Datele prezentate au fost furnizate de Institutul Național de Statistică, Ministerul Afacerilor Interne și Ministerul Muncii.

USR GALAȚI

Adaugă comentariu

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Aboneaza-te la buletinul de stiri!